Omul

Niciodată nu ne cunoaştem prea bine mă întreb dacă chiar ne cunoaştem sau ne vom cunoaşte cu adevărat firea, natura. Spui îmi place asta şi asta dar apoi după un timp vrei alt ceva, ceea ce până acum îţi plăcea nu mai prezintă interes şi ca nişte fluturi alergăm din floare în floare spre ceea ce credem că vrem, dar după ce îl obţinem nu ne mai interesează ... floarea îşi pierde farmecul, frumuseţea. Natura umană este înşelătoare, nestatornică şi nestatornicia este marea pată pusă pe această societate, pe omenire în general, oamenii au încercat de-a lungul istoriei să se descopere să afle firea lor. Au inventat patru tipuri de temperamente bine definite după care au judecat individul. Dar, oare poţi să îi pui o etichetă unui om? Oricât de bine l-ai cunoaşte nu poţi fi sigur că ai dreptate şi dacă te înşeli şi dacă greşeşti uneori, nici ei nu se cunosc prea bine, nu ştiu cine sunt şi ce vor, încotro se îndreaptă ...
Fiecare om are o latură ascunsă bună sau rea, este posibil ca ea să nu iasă niciodată la lumină, este posibil ca omul respectiv să nu o vrea şi să se detaşeze de ea, să nu vrea să o cunoască, să nu aibă de-a face cu ea, să o ascundă, pentru că nu o place ...
Schimbarea influenţează sufletul omului, starea lui de spirit, se simte frustrat, ameninţat chiar de ea, uneori preferă să trăiască în monotonie şi chiar crede că asta vrea, dar apoi realizează că nu asta vrea ... monotonia omoară totul, distruge, face totul să pară banal, fără rost, deşi uneori este de ajuns să priveşti în jurul tău, pentru a vedea cum sub ochii tăi totul se schimbă şi nu mai recunoşti nimic şi nu mai ştii cine esti şi ce vrei, care e scopul tău în această lume ... de ce trăieşti, de ce te naşti, ce faci pentru tine, ce faci pentru alţii, cât preţuieşti ceea ce alţii fac pentru tine şi cât preţuiesc ei ce faci pentru ei.
Te uiţi în jur, eşti singur, nimeni nu este cu tine, te simţi nefericit ... de ce? Tot ce este pe lume este un miracol o floare care înfloreşte, o pasăre care îţî cântă în fiecare dimineaţă la fereastră, o grădină cu flori, un câmp înverzit, o mare cu valuri jucăuşe, soarele care te mângâie cu razele lui pale, luna şi stelele care apar noaptea pe cer pentru a-ţi lumina destinul, orice te poate face fericit nu trebuie decât să vrei, să uiţi tot ce îţi pricinuieşte suferinţă şi pentru o clipă să fii tu cel fericit, cel diferit, cel care esti cu adevărat şi poate că atunci tu vei găsi ceea ce cauţi ...
Orice te poate schimba, un mic detaliu, un parfum, o pală de vânt mângâindu-ţi obrajii te poate duce în trecut, departe acolo unde amintirile trăiesc, amintirile în care mai târziu vei simţi că trăieşti, vei dori să opreşti timpul în loc să fii din nou fericit, tânăr, plin de viaţă ... amintirile le vei simţi ca şi pe anotimpuri după miros ...
Iarna este anotimpul zăpezii, aerul este rece dar proaspăt şi te învăluie ca o mantie. Albul zăpezii te face fericit, totul este alb, o risipă de argintiu aruncat peste tot. Este totul ca în basme şi pentru o clipă te vei simţi din nou copil şi vei vrea să alergi, să zbori, să fii pur şi simplu fericit.
Primăvara este anotimpul vieţii când totul radiază, în jurul tău apar tot felul de nuanţe de verde, natura renaşte, mirosul ierbii te învăluie ...Vara soarele este mai vioi ca niciodată şi te cheamă să colinzi cu el pe câmpiile înflorite, să priveşti risipa de culori din natură, să te joci de-a "v-aţi-ascunselea" cu soarele prin poeniţe, să asculţi cântecul păsărilor, să priveşti la jocul animalelor care se bucură de soare.
Toamna deşi prin natura ei este bogată, unii o socotesc un anotimp trist deoarece soarele dispare şi locul lui este luat tot mai des de nori de ploaie, vântul este mai înteţit ca altă dată, natura moare încetul cu încetul, adoarme totul paleta de culori a naturii care altădată era strălucitoare devine acum sumbră şi totul este învăluit în ceaţă ...
Cu toate acestea îmi place să ascult ploaia care bate în geam şi parcă cântă, să merg pe covorul de frunze arămii privind cum copacii rămân dezgoliţi de podoaba lor şi frunzele mor se predau parcă în faţa sorţii formând covorul de jos fără ca nimeni să observe suferinţa lor ...
Uneori doar mirosul florilor de castani după ploaie mă face fericită ...
Acesta este omul, un mister chiar şi pentru el, ceva de nepătruns, plin de contraste, căci fără de ele omul nu ar mai fi deosebit, ci plicticos şi monoton, fiinţa care caută mereu şi când a găsit ce căuta nu mai vrea nimic, căutarea l-a plictisit şi o ia iar de la capăt ca în final să nu mai ştie de unde a pornit şi ce căuta .... acesta este omul un mister.
... se poate să nu găseşti niciodată ceea ce cauţi dar nu te lăsa nicicând pradă deznădejdii şi luptă pentru că într-o zi vei găsi fericirea pe care o cauţi.

Trecut, prezent si viitor

Oare ce inseamna? O viata de om, o clipa trecatoare, calatorii in timp cu mintea, mereu absent trecutul si totusi mereu prezent. Cand zici trecut tu te gandesti la ce ai pierdut ... si te gandesti, ar fi fost altfel daca... dar ce folos sa te gandesti la ce a fost, priveste-n fata viitorul de vrei sa schimbi ceva, fii altfel si de azi arata ca faci ceva cu viata ta. Trecutul ... ginduri frumoase, sentimente uitate, revin in mintea noastra ... Ai vrea sa te intorci la clipele pierdute, sa pretuiesti tot ce parea banal, caci orice floare care imboboceste e un motiv de bucurie, e un motiv sa meditezi, te gindesti oare cum e lumea atat de trista , singura ... Tu vei raspunde e firesc, pentru ca ea nu pretuieste ce este pur, ce e frumos, ce este simplu, chiar si o floare e un motiv de bucurie ...
Trecutul este mereu prezent in gandurile mele, privesc in urma si vad tot felul de amintiri, mai bune, mai rele, dar aceste amintiri sunt insasi viata mea. As vrea sa le pastrez mereu in inima mea si sa nu le uit niciodata ... Inima sa fie sipetul ascuns unde nu poate cauta nimeni, acolo unde amintirile sunt mereu in siguranta, stiute numai de mine.
Daca privesti in trecut si il pretuiesti daca mereu gindesti la el inseamna ca dispretuiesti prezentul?
Nu! Eu nu cred ca este asa. Trecutul, este existenta efemera insasi a omului pe acest pamant si fara el am fi pustii, ca un desert in care oazele nu au ce cauta, caci moartea stapaneste totul.
Dar e ceva cu acel trecut, acel prezent si viitor, noi trebuie sa invatam sa pretuim, orice moment si orice clipa, asemeni pamantului care asteapta ploaia insetat dupa adevar, cunoastere, avid sa se spele de tot ce a fost rau ...
Viitorul ... ceva despre care vorbim in necunostinta de cauza. Nimeni nu stie ce ii rezerva viitorul, uneori viitorul vine si iti bulverseaza intreaga existenta comuna ... in bine sper. Nu te gindesti mereu la ceea ce inseamna viitor, la ce va fi, incerci sa ramai in trecut dar cel mai bine te descurci in prezent.
Prezent, daca ar fi sa spun ce este pentru mine nu as sti, dar stiu ceva prezentul de azi maine va fi trecut deci ceva de care imi voi aminti in momentele bune sau rele ale existentei mele.
Prezentul este deci ceva ce ar trebui pretuit mai mult decat se face, caci nu peste mult timp va deveni trecut, acel trecut de care te vei lega mereu de-a lungul existentei tale.
Acest trecut a fost cindva prezent si viitor si undeva acolo sus e steaua ta ... Tu nu vei sti care e a ta, dar ea te stie, te cunoaste, caci de la nastere ti-a fost data ca zestre pe acest pamant de Dumnezeu.
Priveste cerul instelat e minunat si chiar de totul este greu si totul ti se pare rau tu nu uita ca bucuria ta numeni nu ti-o poate lua trecutul e al tau si al tau mereu va fi, cu acel miros de levantica el iti sopteste la ureche ^nu ma uita, eu sunt aici, eu sunt prezent in toate ...^
Trecut prezent si viitor, de vei gandi asa viata tu altfel vei vedea si vei afla ce important este momentul ce traiesti, nu irosi ce nu vei mai avea. O viata ai, deci fii demn de ea. Sunt pe pamint atatea lucruri de care sa te poti bucura: un trandafir abia imbobocit, un fluture mereu poznas, o pasare ce dimneata te trezeste la fereastra, un bob de roua, un gand frumos, o amintire, nu uita nicicand aceste lucruri, ele sunt chiar viata ta.
Si poate in amurgul vietii, cand voi citi aceste randuri imi voi aduce atunci aminte cine am fost si ce speram si voi afla cu siguranta de m-am schimbat, de mai sunt eu ... Ganduri confuze, pe aripa vantului ce odata scrise se concretizeaza pe aceasta foaie de hartie, sub ochii mei mirati si ma intreb atatea lucruri, mii de ganduri vin gramada nu mai pot sa le opresc, scriu si uit de tot ce este si alte vremuri parca sunt, alt orizont si alta lume, mai buna asa cum o sper eu.
Ce voi gandi cand vor trece anii citind aceste randuri nu stiu, dar stiu ca voi simti mereu acea emotie, ce vine si se strecoara langa tine cand te gandesti la ce ai fost, la ce esti, la ce va fi ...